România a început, luni, ediția 132 a turneului de la Wimbledon cu un număr-record de jucătoare pe tabloul principal. Miercuri, la capătul zilei a treia, am rămas doar cu două. Cele mai bune două, confirmând ierarhia din clasamentul WTA: Simona Halep, care va evolua abia joi în turul secund împotriva chinezoaicei Saisai Zheng și Mihaela Buzărnescu, deja ajunsă pe tabloul de 32 după o victorie convingătoare în fața unei tinere reprezentante a gazdelor, remarcată inclusiv de Andy Murray și luată în echipa protejaților săi, la firma de managament recent înființată.
Simona Halep și Mihaela Buzărnescu – ambele pe lista capilor de serie, la pozițiile 1 și 29 – ne fac să visăm mai departe la trofeul Venus Rosewater Dish.
Am mai rămas și cu două amintiri de neuitat, cu două amprente puse de jucătoarele noastre în memoria colectivă a Terenului 1.
Mai întâi, a fost meciul de luni al Gabrielei Ruse și curajul său ivit după cinci prime game-uri pierdute la foc-continuu în fața polonezei cu ștate vechi în vârful ierarhiei mondiale, Agnieszka Radwanska. Pofta de joc și abilitatea de a-i servi Agăi genul de surprize pe care ea le dă, de regulă, adversarelor. Determinarea și dezinvoltura de a cere rafale de aplauze și gălăgie din tribună. Ea, o fată care iubește să cânte, care a luat lecții de canto când era mică (și încă este, la nici 21 de ani împliniți), dar care nu a suportat ideea că, pentru muzică, ar urma să petreacă mii de ore pe un scaun, la vocalize și la repetiții. Nemișcată. Cu țopăiala sa extremă înainte de fiecare dintre cele șase mingi de meci avute în final de set trei, cu pumnul strâns tare, cu ochii aprinși de o scânteie pe care campionii o au, Gabriela a cucerit și o legendă, prin fața ochilor căreia au trecut milioane de copii, milioane de fete capabile să dea un forehand tare – Martina Navratilova. Dar parcă nu la fel ca această Gabi a României.
Terenul 1 a aplaudat-o la amurg pe Gabi Ruse. Sincer, cald, la capătul poveștii lui ‘cum de 1 e mai mult decât 6?’
Resistance is futile. Uneori. Ca în motto-ul borgilor din Star Treck, așa este și pentru o umanoidă în fața unei Venus Williams care își calibrează din mers forehandul, nu știe ce este panica, este calmă de îți dă frisoane și se pune pe șine spre victorie.
La puțin peste 36 de ore distanță după aventura Gabrielei Ruse, Alexandra Dulgheru a impresionat și ea pe Terenul 1. La o altă oră – la amiază, în debut de program – cu o altă poveste: măcinată de trei operații la genunchi (și Gabi Ruse a pătimit cu genunchiul, însă doar o dată…), cu o cursă parcă mereu contra-cronometru pentru a o lua înainte durerii. Dulgheru a numărat din șapte în șapte anii pentru o nouă victorie pe main draw la Wimbledon – 2018 după 2011. A așteptat, a făcut un meci bun în primul tur și a început perfect meciul cu Venus Williams.
Dacă Ruse s-a ciocnit la final de acea realitate dură a tenisului care își arată că o minge de meci bate o linie de șase, că ceea ce ei nu i-a ieșit, a funcționat din prima pentru mult mai experimentata sa rivală, Alexandra s-a cioncit de o alta. A vrut enorm, după acel 6-4 din primul set în care a pus piciorul în prag în primul game, a înșfăcat break-ul făcut posibil de startul slab și forehandul decalibrat al americancei. A ținut nivelul. Până la primul punct de control. Apoi, coborând doar puțin nivelul, dar suplinind printr-o determinare vecină cu nebunia, Alexandra s-a ciocnit de o altă realitate: uneori, oricât de mult vrei, oricât de mult muncești și lupți și transpiri, nu poți câștiga nici măcar un game.
Venus Williams știe să ucidă un meci și să te ucidă și pe tine. Ultimele două game-uri ale setului secund au însumat 30 de puncte. 13 dintre ele i-au revenit Alexandrei, care, totuși, a încheiat manșa fără joc. Cu un zero aspru, nedrept pentru raportul de forțe de pe teren. Un 6-0 de 40 și puțin de minute.
La 38 de ani, una dintre reginele veritabile ale Wimbledonului știe că a fi rea este obligatoriu în această etapă a carierei sale. A fost mereu o ucigașă desăvârșită în astfel de situații, la fel ca și sora sa, Serena. Au fost 13 egalități în ultimele 13 game-uri ale meciului – niciuna norocoasă pentru Alexandra. Venus a tras linie în partidă cu 29 de lovituri câștigătoare, față de 17 ale Alexandrei și două erori neforțate în plus (25-23)
Și ea a părăsit terenul, cu prosopul pe umeri, în aplauzele tribunei de pe Terenul 1. Tenisul a fost crud și cu ea, dar într-un mod diferit. Cifrele au fost crude.
Și așa, România a rămas la Wimbledon 2018 cu două.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER